Reglementând în această manieră, legiuitorul nu realizează scopul declarat al reformei sistemului judiciar care constă şi în circumscrierea activităţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar la asigurarea interpretării unitare a legii prin recursul în interesul legii şi pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, situaţia instanţei supreme agravându-se în privinţa volumului de activitate, cu consecinţa unui blocaj funcţional similar celui creat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, de natură a bulversa bunul mers al justiţiei.

     În aceste condiţii, apare imperios necesară modificarea dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 care au consecinţe asupra competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece este exclus ca instanţa supremă să-şi atingă misiunea constituţională de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti atâta vreme cât, judecând recursuri ca o instanţă de drept comun, raportat la numărul de judecători şi volumul de dosare în recurs, activitatea sa va fi absorbită de judecarea acestor recursuri în detrimentul îndeplinirii misiunii constituţionale arătate.

     De altfel, prin judecata ca instanţă de drept comun a recursurilor anume date în competenţa sa nici nu se asigură o interpretare şi aplicare unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, în sensul urmărit prin dispoziţiile constituţionale, din moment ce marea majoritate a hotărârilor date în cauze civile rămân irevocabile la tribunale sau curţi de apel.

      Faţă de cele relevate, sugerăm următoarele modificări:

• remanierea art. 477 alin. 2, în sensul adăugării la cauzele nesupuse recursului şi a lit. b), i) şi j) de la art. 93 C. proc. civ.
• păstrarea competenţei modificate prin Legea nr. 202/2010.

     Procedând în acest mod se va asigura posibilitatea legală ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală să se pronunţe în recursuri în interesul legii, în chestiuni prejudiciale precum şi în Completul de 5 judecători, realizându-se astfel veritabilul scop constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aducerea la îndeplinire a recomandărilor MCV.

Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU
Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România

Monica MĂROIU
Director Executiv
Asociaţia Magistraţilor din România

1 Cu toate că România a realizat progrese în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei (de exemplu, recursuri în interesul legii), instrumentele existente nu au produs încă o îmbunătăţire suficientă a situaţiei. Sunt necesare, în continuare, eforturi suplimentare pentru a îmbunătăţi semnificativ unificarea practicii judiciare şi pentru a crea o transparenţă totală prin publicarea electronică a considerentelor tuturor hotărârilor judecătoreşti. O etapă importantă pentru îmbunătăţirea unificării practicii judiciare va consta în reforma Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pentru ca aceasta să se pronunţe exclusiv cu privire la elemente de drept. Ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare de revizuire a organizării interne şi a metodelor de lucru ale ÎCCJ, precum şi crearea unor complete specializate, cu respectarea principiilor de alocare aleatorie a cauzelor. ÎCCJ a pregătit, de asemenea, un proiect de lege detaliat destinat accelerării progreselor în ceea ce priveşte unificarea jurisprudenţei. Având în vedere situaţia bugetară dificilă cu care se confruntă, România ar trebui să încerce să îmbunătăţească eficienţa şi unificarea practicii judiciare şi printr-o reformă a sistemului de instanţe judecătoreşti şi a procedurilor – COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, 20.7.2010 COM(2010) 401 final, RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare {SEC(2010) 949}, Punctul 2 – Situaţia procesului de reformă în România, secţiunea Reforma procesului judiciar, p. 4-5.

2 Luarea în considerare a unei revizuiri a competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin reducerea competenţei de a judeca în primă instanţă şi prin limitarea judecării în recurs la chestiunile de drept; luarea în considerare a aplicării altor măsuri propuse de Înalta Curte printr-un proiect de lege menit să îmbunătăţească unificarea practicii judiciare; asigurarea publicării integrale a jurisprudenţei instanţelor şi a accesului generalizat la aceasta printr-o bază de date uşor de utilizat şi cu funcţionalităţi eficiente de căutare – COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, 20.7.2010 COM(2010) 401 final, RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare {SEC(2010) 949}, Punctul 4 – Recomandări, secţiunea 4, p.9.